Un Parinte Cu+Minte

Mama - Psiholog - Trainer

Nu ne iubește nimeni degeaba….

Fără un drum înapoi cu eforturi de conștientizare, acceptare și vindecare, nu avem șanse să fim altfel de părinți, oricât de mult ne-am dori. Fiindcă aproape toți avem o teamă de abandon. Aproape toți trăim în frică și întuneric și interpretăm corpurile de care ne atingem, fără să le cunoaștem vreodată cu adevărat. Aproape toți suntem nefericiți, cu toate binecuvântările. Aproape toți suntem nefericiți, cu toate binecuvântările. Aproape toți tânjim să ne iubească Dumnezeu degeaba…

Cine e deranjat de mamele care alăptează?

Ce vede de publicul care se șochează când o mamă alăptează? Două corpuri care se unesc și formează unul singur cu dragoste și din dragoste.
Pentru cei care nu au trăit o astfel de conectare de dragoste mijlocită de corp, doar printr-un act sexual sau știu în teorie că așa se realizează o astfel de conectare , alăptarea poate părea de-a dreptul pornografica.

Voi realizați cam câtă revoltă se poate ascunde într-un om căruia i s-a făcut promisiunea dragostei prin naștere și i s-a anulat apoi? Nu doar pentru că nu a fost alăptat,  ci pentru că mama refuză să îl vadă,  simtă,  audă,  înțelege?  Un copil când se naște se agață de mamă pentru că simte că e în siguranță cu ea. Senzația de pericol când ea dispare, el neputand să își procure nimic fără asistență,  e reală.  Toți oamenii s-au născut într-un corp care i-a îngrijit și le-a *ținut de cald*. Lipsa corpului mamei e dramatică pentru nou născut.  Poate la fel de dramatică ca lipsa dragostei și anularea conectării pe care unii o suferă în toate relațiile și din care rezultă aceeași disperare și durere.

Anxietatea copiilor neiubiti – un simptom care vorbeste despre parinti!

Mama eroină nu există in realitatea. Nu în realitatea psihologilor, care se confruntă cu dramele copiilor de mame suprasolicitate, darnice până la fundul sufletului și cunoscătoare a binelui copilului până la distrugerea lui (a binelui real al copilui). Mama care *knows best* încuie într-o temniță din mijlocul pădurii inconștiente resursele reale ale copilului. Din sacrificiul ei si din încrâncenarea pentru ceea ce gândește a fi binele copilului rezultă un puternic conflict în viitorul adult. Pentru că un copil căruia îi e gândit și forțat ritmul, mersul, scopul, viața de un adult, nu e respectat ca ființă autonomă, cu resurse proprii, cu o misiune a sa. El e obligat să intre într-o formă prestabilita. Picioarele fetiței pe care mama o visează prințesă vor trebui tăiate dacă pantoful prințului nu se potrivește.

Momentul în care am încetat să plutesc și am început să merg cu sens

La un moment dat mi s-a părut că lumea a început să se miște pe loc aberant. Colțurile caselor cu oameni vulgari o luau în jos, pisicile își strâmbau mustățile pe sârmă și nu mai păreau amuzante, mă plictisisem să aștept florile să răsară în fața balconului dintr-un cartier vulgar. N-a trecut mult timp și […]

Cui îi e frică de oameni infantili? Copiii mari se joacă de-a viața și tu îți poți pierde din ea ascultându-i!

Dacă ai în preajmă adulți-copii mari și ai și copii mici, lasă-le amândurora spațiu să crească. Cei dintâi să crească încet departe de tine, ceilalți să crească în ritmul lor cu tine alături. Vei constata că, (probabil)din fericire , vei avea timp și energie doar pentru unii. Pentru un om matur sau dispus să se maturizeze, copiii nu sunt obstacole, ei devin repere. În funcție de ei părinții ajung să își prioritizeze timpul, acțiunile și interacțiunile. Cu alte cuvinte, de când apar, primim un imbold de curățenie în listele noastre de oameni mari…..liste de fapte, prieteni, valori, șamd.

Limitele sunt și pentru părinți!

Există oameni ale căror limite sunt extrem de rigide și oameni care nu știu să pună limite deloc. Primii suferă prin izolare și alienare, ceilalți prin contaminare și suprasolicitare.

 Și primii și ultimii vor avea dificultăți în a pune limite copiilor lor și vor întâmpină rezistențe în procesul de educare.
Prea puține limite si vei ajunge să te simți un nimeni. Prea multe limite și vei ajunge să nu fii cu nimeni.

Cu papucii blănoși la psiholog

Nu sunt o fashionista. În principiu pentru că sunt un om comod. Fashionismul cere dedicare, compromisuri și timp și eu, azi mai puțin decât ieri, nu sunt dispusă să îi *dau* nimic. Totuși , ca iubitor de frumos și pentru că tendințele îmi comunică din nevoile, dorințele și aspirațiile purtătorului, urmăresc și apreciez moda. Moda de astăzi vorbește cam mult despre autonomie, agresivitate și autosuficiență.

Oamenii care dispar fără un cuvânt – un fenomen care ia amploare.

Despre fenomenul de ghosting se vorbește de curând, dar noi, ca societate, ne confruntăm cu el de ceva vreme. Ghostingul e o practică prin care oamenii formează relații din care apoi dispar fără nici un motiv rostit. După mine, *fantomismul* ăsta e o consecință a presiunii societății către dezvoltarea funcțiilor cognitive, în detrimentul dezvoltării emoționale. […]

De ce fug prietenii cand apar copiii?

Eu de mică am fost un ascultător empatic. Îmi plac poveștile oamenilor și mă implic alături de ei în căutarea soluțiilor. Sigur că asta a fost o chestiune care m-a condus către locul și rolul meu. Dar asta m-a condus și către oameni care aveau …. de vorbit, oameni cu nevoi multe, cărora ceilalți trebuie […]

Negativistul n-are haz, n-are prieteni, n-are leac…

Când ai copii și ai așa puțin timp de făcut conversație, ultimul lucru pe care ți-l dorești e să-l petreci în compania celor care te demoralizează, usucă de energie și umplu de negativism. Cupa de energie și pozitivism trebuie mereu încărcată, ca să poată cei mici să găsească în noi parteneri de joacă veseli, părinți […]

Pupă-te repede, că pleacă trenul cu copii cuminți!

Copiii vor plânge, vor țipa, vor face invers decât le ceri și, din păcate, chiar și mamele care au înțeles exact ce trebuie făcut, se vor confrunta cu toate acestea.

Așa că e mai bine să îi lăsăm pe ei să ne pupe și să ne spună ce mame faine suntem. În definitiv nu e important ca un copil să fie cuminte, ci fericit și sănătos.

“Dăm sfaturi bune atunci când vârsta ne împiedică să mai dăm exemple proaste.”

De ce ne enervează soacrele?

Chiar dacă avem argumente sau nu tocmai, soacrele ne fac să strâmbăm din nas. Iritarea pare a fi direct proporțională cu durata și frecvența vizitelor și a apelurilor. Studiile spun că nora și soacra e firesc să nu fie tocmai prietene. Din momentul în care femeile intră în viața unui bărbat, ele intră în contact […]

Blogărițele de parenting- niște mame anoste care fac pe interesantele?

Eu nu sunt jurnalist și nu am de gând să fiu. În concluzie articolele mele nu vor fi foarte atrăgătoare si nici foarte promovate. Și asta e ok pentru că eu nu vând nimic. De ce scriu? Se tot întreabă (parcă nicicând atât de des ca zilele acestea) ce vor femeile astea plictisitoare cu blogurile […]

Psihologii nu au probleme ……

Multă lume crede că , dacă ești psiholog, nu ai probleme. De când am născut, sunt foarte activă în grupurile de mame. E modalitatea mea de a ramane ancorată în realitatea exterioară și de a oferi în continuare câte puțin din experiența mea, dar de aici îmi iau și motivația pentru a mă școli permanent […]

Aventurile Irinucai cu Indemnizatia Gresita si Minunata Agentie de Plati

Vream sa scriu de mult timp articolul asta in ideea ca altcineva sa beneficieze de experienta mea si sa nu se umple de nervi precum am facut-o eu timp de vreo 4 luni. Totusi am intarziat cu scrierea pana cand mi s-a confirmat in doua luni consecutive ca eroarea de calcul de la dosarul meu […]

« Older posts

© 2017 Un Parinte Cu+Minte

Theme by Anders NorenUp ↑

Aboneaza-te la newsletter

Enter your email and stay on top of things,

Aboneaza-te!