Un Parinte Cu+Minte

Mama - Psiholog - Trainer

Cu copiii la urgențe! Căzături, fracturi, înec, substanțe ingerate, căpușe, accidente – unde mergem, ce facem și ce nu e bine să facem?

Cei mai bine cheltuiți 100 de lei pentru copiii mei nu au fost pe jucării, haine sau mâncare. Au fost cei pe care i-am dat pe un curs de prim-ajutor ținut de Asociația de Pediatrie și Consultanță în Alăptare . Roxana Hristianovici, medic pediatru, a fost un orator foarte agreabil. Cursul este bine structurat și […]

Violența domesticā – pasiune, furie, izolare, dezintegrare și tragedie.

Consider că o campanie de conștientizare privitor la violența domestică trebuie susținută cu toate mijloacele într-o societate mult prea tolerantă cu agresorii și mult prea aspră cu persoanele agresate. Nu înțelegem ce se întâmplă cu adevărat în cazurile de abuz cu un individ.  Și ce nu înțelegem, nu tolerăm sau interpretăm  eronat. 

35 de ani cu noroc

Se spune că ne naștem singuri și murim singuri. Eu nu cred asta. Eu cred că ne naștem dintr-o mamă și un Creator și murim în toți cei pe care i-am atins, transformându-ne și transformându-i. De la tata am învățat să visez și să mă trezesc. Și cred că el știe asta și știe că sunt recunoscătoare.

Televizorul – o bonă supraprotectoare căreia îi plac copiii fără imaginație și fără prieteni.

Stă pe mine in poziție turcească,cu un deget în nas și urmărește fermecat cântecelele cu numărătoarea în engleză. Dacă îl întreb câți ani are zice *two*, evident, ca personajele ochioase de la tv. Nu mai are stare și îmi alunecă pe picioare până la capătul patului, unde poposește pe mochetă, cu capul dat pe spate, […]

Visele – mesaje de dincolo

Tălmăcirea viselor e o practică ce datează de vreo 7000 de ani. Nevoia omului de a-și împărtăși visele și a le da o semnificație, de atâtea mii de ani, e grăitoare. Psihanaliștii leagă această importanță de izvorul viselor, inconștientul. Visele sunt, conform teoriilor lui Jung, o hartă a evoluției visătorului către o relație mai echilibrată […]

Tragediile necunoscute ale celor de lângă noi. O societate de sharing, NOT caring? Milă vs Compasiune. Share-ul si Implicarea reală.

Acum ceva vreme urmăream un discurs TED în care vorbitorul spunea că cercetări noi scot la iveală faptul că *sharing is NOT caring*. Și asta pentru că mulți dintre cei care dau share consideră că au realizat ceva, drept pentru care acțiunea lor se încheie acolo. Se vorbește des despre a fi autentic și cred […]

Tu nu ții cu tine….

Nu ne iubește nimeni degeaba….

Fără un drum înapoi cu eforturi de conștientizare, acceptare și vindecare, nu avem șanse să fim altfel de părinți, oricât de mult ne-am dori. Fiindcă aproape toți avem o teamă de abandon. Aproape toți trăim în frică și întuneric și interpretăm corpurile de care ne atingem, fără să le cunoaștem vreodată cu adevărat. Aproape toți suntem nefericiți, cu toate binecuvântările. Aproape toți suntem nefericiți, cu toate binecuvântările. Aproape toți tânjim să ne iubească Dumnezeu degeaba…

Cine e deranjat de mamele care alăptează?

Ce vede de publicul care se șochează când o mamă alăptează? Două corpuri care se unesc și formează unul singur cu dragoste și din dragoste.
Pentru cei care nu au trăit o astfel de conectare de dragoste mijlocită de corp, doar printr-un act sexual sau știu în teorie că așa se realizează o astfel de conectare , alăptarea poate părea de-a dreptul pornografica.

Voi realizați cam câtă revoltă se poate ascunde într-un om căruia i s-a făcut promisiunea dragostei prin naștere și i s-a anulat apoi? Nu doar pentru că nu a fost alăptat,  ci pentru că mama refuză să îl vadă,  simtă,  audă,  înțelege?  Un copil când se naște se agață de mamă pentru că simte că e în siguranță cu ea. Senzația de pericol când ea dispare, el neputand să își procure nimic fără asistență,  e reală.  Toți oamenii s-au născut într-un corp care i-a îngrijit și le-a *ținut de cald*. Lipsa corpului mamei e dramatică pentru nou născut.  Poate la fel de dramatică ca lipsa dragostei și anularea conectării pe care unii o suferă în toate relațiile și din care rezultă aceeași disperare și durere.

Anxietatea copiilor neiubiti – un simptom care vorbeste despre parinti!

Mama eroină nu există in realitatea. Nu în realitatea psihologilor, care se confruntă cu dramele copiilor de mame suprasolicitate, darnice până la fundul sufletului și cunoscătoare a binelui copilului până la distrugerea lui (a binelui real al copilui). Mama care *knows best* încuie într-o temniță din mijlocul pădurii inconștiente resursele reale ale copilului. Din sacrificiul ei si din încrâncenarea pentru ceea ce gândește a fi binele copilului rezultă un puternic conflict în viitorul adult. Pentru că un copil căruia îi e gândit și forțat ritmul, mersul, scopul, viața de un adult, nu e respectat ca ființă autonomă, cu resurse proprii, cu o misiune a sa. El e obligat să intre într-o formă prestabilita. Picioarele fetiței pe care mama o visează prințesă vor trebui tăiate dacă pantoful prințului nu se potrivește.

Momentul în care am încetat să plutesc și am început să merg cu sens

La un moment dat mi s-a părut că lumea a început să se miște pe loc aberant. Colțurile caselor cu oameni vulgari o luau în jos, pisicile își strâmbau mustățile pe sârmă și nu mai păreau amuzante, mă plictisisem să aștept florile să răsară în fața balconului dintr-un cartier vulgar. N-a trecut mult timp și […]

Cui îi e frică de oameni infantili? Copiii mari se joacă de-a viața și tu îți poți pierde din ea ascultându-i!

Dacă ai în preajmă adulți-copii mari și ai și copii mici, lasă-le amândurora spațiu să crească. Cei dintâi să crească încet departe de tine, ceilalți să crească în ritmul lor cu tine alături. Vei constata că, (probabil)din fericire , vei avea timp și energie doar pentru unii. Pentru un om matur sau dispus să se maturizeze, copiii nu sunt obstacole, ei devin repere. În funcție de ei părinții ajung să își prioritizeze timpul, acțiunile și interacțiunile. Cu alte cuvinte, de când apar, primim un imbold de curățenie în listele noastre de oameni mari…..liste de fapte, prieteni, valori, șamd.

Limitele sunt și pentru părinți!

Există oameni ale căror limite sunt extrem de rigide și oameni care nu știu să pună limite deloc. Primii suferă prin izolare și alienare, ceilalți prin contaminare și suprasolicitare.

 Și primii și ultimii vor avea dificultăți în a pune limite copiilor lor și vor întâmpină rezistențe în procesul de educare.
Prea puține limite si vei ajunge să te simți un nimeni. Prea multe limite și vei ajunge să nu fii cu nimeni.

Cu papucii blănoși la psiholog

Nu sunt o fashionista. În principiu pentru că sunt un om comod. Fashionismul cere dedicare, compromisuri și timp și eu, azi mai puțin decât ieri, nu sunt dispusă să îi *dau* nimic. Totuși , ca iubitor de frumos și pentru că tendințele îmi comunică din nevoile, dorințele și aspirațiile purtătorului, urmăresc și apreciez moda. Moda de astăzi vorbește cam mult despre autonomie, agresivitate și autosuficiență.

Oamenii care dispar fără un cuvânt – un fenomen care ia amploare.

Despre fenomenul de ghosting se vorbește de curând, dar noi, ca societate, ne confruntăm cu el de ceva vreme. Ghostingul e o practică prin care oamenii formează relații din care apoi dispar fără nici un motiv rostit. După mine, *fantomismul* ăsta e o consecință a presiunii societății către dezvoltarea funcțiilor cognitive, în detrimentul dezvoltării emoționale. […]

« Older posts

© 2017 Un Parinte Cu+Minte

Theme by Anders NorenUp ↑

Aboneaza-te la newsletter

Enter your email and stay on top of things,

Aboneaza-te!